Unii au zis că nu sunt pe “crecile” mele, că unde mai găsesc eu serviciu la vârsta mea. Alții, mai drăguți, nu au spus-o, dar o gândeau.
- N-ai idee cât de trist este să fii într-adevăr bun în munca ta, să ai o experiență în spate prin care poți să ajuti mulți oameni și să nu fii lăsat să o faci.
- Asta m-a determinat în octombrie 2020 să-mi dau demisia de la un job stabil.
Și nu o dată, chiar de 2 ori, în decurs de 3 săptămâni.
De ce? Simțeam că nu mi-am atins scopul, țelul deplin în viață.
Așa am ajuns să predau la o școală postliceală sanitară.
Cred că ajutând pe alți asistenți medicali, la început de drum, voi fi mai utilă.
Prin mâinile tale pot ajunge la mai mulți oameni.
Astfel, am pregătit 4 email-uri în care vreau să-ți arăt calea pe care am ales-o, deși soarta nu mi-a fost totdeauna propice.
- În acest prim email îți voi spune povestea mea.
- Cum am reușit să-mi revin după ce viața m-a încercat, de multe ori și destul de greu.
- Eu sunt Cruceru Geni, 10 ani am lucrat ca operator chimist, apoi laborant chimist la Combinatul Chimic Craiova.
- Apoi, încă 20 de ani am fost asistent medical generalist clinician.
- Trecerea nu a fost lină, cu suișuri și coborâșuri.
- Am rămas fără tată la 12 ani. A ales să plece, nu l-a mai interesat viața mea pentru următorii 40 de ani.
- Uitându-mă în urmă, plecarea lui a fost cumva benefică pentru mine.
- Atât pentru mine, cât și pentru mama. Dacă pleca mai devreme, cred că era și mai bine.
- Mai nasol a fost că a trebuit să mă maturizez mai repede, au început grijile existențiale.
Ca tabloul să fie complet, soarta a hotărât să mă pună la pământ, de data asta, prin decesul mamei mele.
Avea doar 37 ani, iar eu 18 și jumătate. De aici a trebuit să mă descurc, cumva. Lucrurile nu mai stăteau la fel.
Mi se tăiaseră aripile de tot. Vrei să vezi cum m-am ridicat?
Ce m-a făcut să nu abandonez?
În vara lui 1986, am terminat liceul, am dat admitere la Facultatea de Farmacie, am picat cu succes.
Anul următor, mă pregătem să dau din nou, însă nu s-a mai putut.
9 februarie a fost cea mai tristă zi din viața mea, am rămas singură.
Și azi consider, punând cap la cap, informațiile de atunci, că decesul mamei a fost malpraxis.
Asta m-a ajutat să rezist, s-o iau de la capăt, să învăț din nou, să-mi schimb meseria.
Oamenii, nu trebuie să sufere, din cauză că cineva nu își face treaba.
Nu că n-ar vrea, ci că nu știe cum să și-o facă.
Unii oameni mor cu zile în spitale.
Simplul fapt că tu ești la început, nu este o scuză.
Nu știi lucruri, nu ai de la cine să înveți corect?
Dacă și tu simți că nu ai o direcție în viață, hai să-ți arăt ce m-a salvat pe mine:
- Dorința de a-i ajuta pe ceilalți
- Pasiunea pentru medicină
- Oamenii să nu mai aibă de suferit din cauza unui cadru medical indiferent, lipsit de atitudinile, abilitățile și cunoștințele necesare Asistentului Medical
Deschide și emailurile următoare pentru a vedea cum am reușit eu, cum am răzbit în viață chiar dacă totul era potrivnic.
Uite cum pot să te ajut și ce găsești în cele 4 E-mailuri:
În e-mailul 2 am să-ți spun cum am ajuns de la operator chimist la asistent medical
În e-mailul 3 îți arăt cum poți să ajungi asistentul medical pe care ai vrea să-l întâlnești în spitalele din România
În e-mailul 4 ai să găsești această călătorie minunată de la un asistent medical începător la unul excelent, în doar 3 luni